26-11-2018: etapa Teleorman

Le mulțumesc și pe această cale directorului și bibliotecarelor de la Biblioteca Județeană „Marin Preda” Teleorman, care mi-au oferit acces la întreaga colecție de cărți ale autorilor locali.

Acum o săptămână, vizitându-mi prietenii din Alexandria, am mers împreună cu Valentin Nicolae -- căruia îi mulțumesc pentru faptul că a mediat dialogul cu instituția și m-a susținut - la biblioteca județeană din centrul municipiului. Scopul vizitei: fotografierea tuturor volumelor de versuri (în jur de 200) ale autorilor teleormăneni.

Din anumite motive tehnice, n-am putut să le pun la dispoziție bibliografia pe care o pregătisem, astfel încât bibliotecarele au depus efort, luând la rând rafturile pentru a extrage volumele relevante - le mulțumesc și acum pentru răbdare!


De ce să fotografiez coperta atâtor volume de versuri, de ce tocmai ale autorilor din Teleorman? Precizez pentru cine nu a observat încă: în proiectul acesta nu discriminez valoric, nu există organizare ierarhică, ci alfabetică. Dacă am coperta unui anumit volum (fie și la o rezoluție mică, atâta timp cât este recognoscibilă), o afișez, capătă vizibilitate egală cu ale celorlalte cărți, iar scopul meu „final” ar fi să am coperta de la (aproape) toate volumele de versuri.

Am colecționat deja mii de asemenea imagini din alte surse, însă persistă chiar și așa lacune chiar printre titluri și autori nu dintre cei mai obscuri, pe care încerc să le acopăr treptat survolând colecțiile mai multor biblioteci. Iar cea mai bună modalitate de a obține acces la colecțiile unei biblioteci județene este de a miza pe autorii locali - în multe cazuri, aceștia sunt mai bine reprezentați decât autorii care locuiesc/publică în marile orașe (discrepanțele după 1990 fiind stridente, dar despre asta vom vorbi într-o altă analiză. În felul acesta, pot cuprinde și volume pe care sunt șanse minime spre zero să le întâlnesc într-un alt context. Prin urmare, nu este vorba doar de un „pretext”.

Teleormanul este un bun studiu de caz. Este o provincie nici extrem de productivă (cum este Bacăul), nici „prea puțin” productivă (de pildă, zona Călărași), cu un număr de autori care au publicat la București sau în alte orașe din sudul țării (de la Craiova și Slatina până la Constanța) și un număr de autori, în parte sau integral, „fideli” față de editurile locale din, în special, Alexandria și Videle (reprezentată în baza noastră de date de o singură editură activă, deținută, în mod semnificativ, de un poet). Celelalte orașe din județ - Roșiori de Vede, Turnu Măgurele (localități mai însemnate în perioada interbelică, când au fost publicate aici volumele celor din gruparea „Drum”) și Zimnicea - nu dispun de edituri proprii, în timp ce fostul sediu al unei edituri aflate actualmente în Alexandria, acum mai mulți ani, se afla într-o comună dintre Alexandria și Zimnicea. Aceasta este iarăși o situație tipică pentru județele din România, unde editurile (care publică și poezie) nu sunt răspândite în toate localitățile cu statut de oraș, însă se pot întâlni și cazuri unde acestea își au sediul în vreo suburbie de oraș sau comună cu acces la drum județean/național.

În perioada comunistă, Alexandria nu dispunea de o editură propriu-zisă, la fel ca majoritatea reședințelor de județ. Poate cu excepția Teleormanul Liber (pe vremea când aceasta era activă), editurile locale nu par să-și fi promovat adecvat propriile cărți, publicând în regim de tipografie sau vanity press, fără site-uri proprii care să afișeze cărțile publicate.

Un fenomen iarăși tipic este că autorii locali - dintre cei care s-au format sub vechiul regim - au produs mai multe volume în anii '90 și în prima parte a anilor 2000, iar autorii locali mai tineri s-au dovedit până acum a fi mai puțin numeroși și mai parcimonioși în ceea ce privește publicarea, astfel încât zona ar putea redeveni productivă pe partea aceasta editorială dacă o editură existentă sau una încă neînființată ar promova autori și din alte zone, pe modelul unor eCreator (Baia Mare), Singur (Târgoviște) sau Armonii Culturale (Adjud), aceasta din urmă copiată recent de o editură mai nouă din Giurgiu (altă zonă unde autorii locali, atâția cât mai sunt, preferă să meargă la București pentru a publica), Contraste Culturale.

Și din punct de vedere grafic, editurile teleormănene s-ar situa cam pe la jumătatea unui posibil clasament (unde aș asocia extremitatea „pozitivă” cu Timișoara și Brașov, iar cea „negativă” cu, probabil, Brăila), cu volume postdecembriste apărute în condiții decente spre relativ sărăcăcioase. La cărțile editurii Teleormanul Liber (după 1991 și până prin anii 2000) se poate remarca faptul că sigla are un geometrism ce îl imită pe cel al siglei editurii Eminescu de la începutul anilor '90. Aici nu au existat edituri care să impună o înfățișare uniformă tuturor volumelor publicate sau, cel puțin, celor dintr-o colecție dată (cazul unor edituri din Iași, precum Timpul, ori din Constanța, precum Cartea Aromână), deși noua colecție „Drum” a editurii Tipoalex, de pildă, are un format standard.


Voi încerca în următoarea perioadă să lucrez și la „navigarea pe autori”, cu pagini dedicate fiecărui autor în parte - o măsură pentru ușurarea navigării utilizatorilor interesați de anumiți autori în particular, precum și pentru optimizarea rezultatelor de căutare. Mă voi ocupa mai întâi de poeții canonici (unde provocarea majoră o va constitui mulțimea de reeditări „școlare”) și de cei din mișcări și grupări literare importante, apoi voi trece și la subdiviziunile geografice... Deocamdată, nu mi-am propus decât, pentru 1 decembrie, să ajung la borna 25k (volume catalogate). Floare la ureche!

yigru zeltil